Hainele și sindromul Stockholm

Totul a început vineri, când am fost atins de un val de hărnicie și am îndesat toate hainele în mașina de spălat, și am lăsat-o să-și facă treaba. Întrerupt de un telefon important, am fost nevoit să mă deplasez de la domiciliu, în vederea lichidării unei găști periculoase de beri. Mașina a rămas să-și facă treaba, dar din cauza faptului că am ajuns prea târziu acasă și nu are o funcție care să-i permită să scoată hainele din cuvă și să le întindă pe uscător, hainele au rămas captive.
A doua zi, mi-am amintit de ele, și pentru că nu voiam să prindă miros, am dopat din nou mașina cu detergent și balsam, și am repornit-o. Din nou un telefon neașteptat ( fac parte din FBI ( Federal Beer Investigation)) m-a chemat din nou la datorie. Investigațiile au durat din nou destul de mult, suspecții au fost mulți și greu de adus în punctul în care își recunoșteau faptele. A doua zi, din nou am repornit mașina, din cauza timpului prea mare în care hainele au stat fără apă.
Același scenariu s-a repetat până astăzi, când am reușit să ajung la timp acasă, să eliberez hainele din captivitate. Când m-au văzut, au început să lăcrimeze ( mașina nu usucă așa bine), și să mă privească așa cum infractorii, care o să fie eliberați, îl privesc pe Liviu. După 5 zile și 4 spălări, hainele au fost eliberate și se bucură de timpul petrecut pe uscător, și mă văd pe mine ca pe salvatorul lor. ( deși eu le-am ținut captive).
Se pare că majoritatea poveștilor au un happy-end!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s