Madrid. Ziua 1

Plecarea a fost în jurul orei 16. Zborul a durat aproape 3 ore și 15 minute. Au fost doar mici turbulențe în rest fetele care împing căruciorul pe culoare nu au fost deranjate de altceva. Am aterizat în jurul orei 18 15, ora locală, într-un ropot de aplauze. ( Cei care aplaudă în avion, aplauda și la  opririle în stație ale metroului, autobuzului, tramvaiului…). Aterizarea a reușit să trezească și ultimul adormit, pentru a-i ura Bun venit la Madrid. Am crezut că am aterizat în orașul de lângă și trebuie să mergem pe autostradă să ajungem la destinație, dar se pare că pilotul a vrut să ne prezinte toate cele 4 terminale ale aeroportului, și astfel am mai rulat 20 de minute prin aeroport.

Am reușit să trecem rapid de controlul pașapoartelor, și la fel de rapid am ajuns în stația de autobuz. Autobuzul nu ne-a lăsat nici să ne fumăm țigările că s-a și prezentat în stație. Un autobuz nu prea mare, dar cu multe locuri de depozitare a bagajelor. Foarte rapid ne-a dus în “Cibelles” încât mai aveam un pic și începeam și eu să aplaud.

Arhitectura orașului ne-a lovit de la primii pași. Ne-a dezmeticit repede din loop-ul în care intrasem toți “Oai, ce cald îi afară, ce plăcut.” Arhitectul orașului și-a făcut foarte bine treaba. Clădirile sunt mari, impunătoare și de o eleganță rară. Blocurile de locuințe, deși fiecare bloc are culoarea lui și câteva lucruri unice, se îmbină perfect în peisaj, fac parte din același tablou.

Printre miile de oameni care forfoteau peste tot în jurul nostru( veneau spre noi ca furnicile), ne-am îndreptat spre cazare. Deși înaintam greu, nu ne-a luat mai mult de 15 minute pentru a ajunge la cazare. Apartamentul nu era unul luxos, dar avea cam tot ce ne-am dorit noi, un acoperiș deasupra capului cât mai aproape de centru. ( A  fost dotat cu prosoape, apă caldă, televizor, cu frigiderul am avut mici probleme, dar în rest a fost perfect).

Ne-am aruncat ghiozdanele și am plecat pentru a vâna un loc liber la o terasă. După aproape 45 de minute am reușit să găsim un loc liber la o terasă. Ne-am așezat, meniurile au venit foarte repede, dar comanda a cam întârziat. Au venit într-un final berile, dar nu au fost chiar cele mai strălucite. Nu am fost foarte mulțumit de berea de la terasă, dar a compensat cu atmosfera plăcută de afară, cu discuțiile pline de umor, și cu o durere plăcută de gât. S-a demonstrat din nou că româncele nu-s cele mai frumoase. Pentru mine asta e doar o reclamă folosită de agențiile de turism. ( poate româncele-s cele mai fițoase).

De la terasă am plecat când au început să stingă becurile, în jur de ora 12 30 noapte. Încă era plăcut afară. Ne-am îndreptat spre cazare, iar în drum ne-am dat seama că spaniolii nu au bani de vitrine. Fetele nu stăteau ca la Amsterdam în vitrine, aici erau înșiruite pe stradă. Din păcate, meniul nu era la vedere ( cum se practică la restaurante), așa că doar am admirat și am plecat. ( Românul ar fi vrut o ofertă, una + una gratis).

Seara s-a terminat în apartamentul, cu o șuetă și câteva beri, de data asta beri mult mai bune decât cele consumate la terasă.

Va urma!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s