Timișoara.

Pentru că unul din prietenii mei, cel care ne-a cazat la Timișoara, aștepta review-ul despre week-end-ul petrecut acolo, m-am hotărât să-i fac pe plac.

După excursia de la Brașov, am programat și excursia de la Timișoara. Ne-am urcat în mașină, și duși am fost. Drumul părea unul destul de simplu, te urci pe autostradă, apoi se termină, mai treci prin câteva localități și ai ajuns. Dar nouă nu ne plac lucrurile simple, ne-am dat jos de pe autostradă, și pentru că nu voiam să ajungem prea devreme, la Deva printr-o sclipire de moment, am decis că trebuie să trecem prin Deva ca să ajungem la Timișoara. Noroc cu un semn care ne indica că ăla e drumul care te poate duce la București. Cum avem alergie la București, ne-am hotărât să întoarcem, și să mergem pe drumul care duce la Timișoara, ajutați și de vocea suavă a lui Jude. ( Vocea din GPS-ul telefonului unui prieten).

Ne-am văzut pe drumul cel bun, și am hotărât să o lăsăm pe Jude să se odihnească un pic, încrezători în calitățile noastre de orientare și citire a semnelor. După un timp, ne-am dat seama că am cam ratat drumul cel mai scurt spre Timișoara, și că avem nevoie din nou de vocea lui Jude. Drăguță ca întotdeauna, a făcut o scurtă reconfigurare a traseului și ne-a anunțat că în câțiva kilometri trebuie să facem stânga. Ascultători din fire, am făcut stânga, și ne-am continuat drumul spre Timișoara. După câțiva kilometri, ceva părea în neregulă, poate și de la faptul că toate gândurile ne-au fost amestecate de drumul care ne dădea senzația că suntem într-o  mașină de rapperi care sare la fiecare beat. Lumea parcă se terminase, și toate mașinile dispăruseră, lăsând loc doar copacilor și gropilor din asfalt. După câteva minute, în care ne-am simțit ca într-un film de groază, așteptând ca din pădure să iasă un uriaș cu drujba-n mână, ne-a revenit sufletul la loc, când am văzut prima mașină. Cu sufletul la locul lui și cu Jude aproape de inima noastră, am ajuns într-un final la prietenul nostru.

Însetați și înfometați, am decis să ieșim în oraș să vedem frumusețile Timișoarei. În scurt timp eram la Curtea berarilor.  La întrebarea noastră, care este diferența între nefiltrată și artizanală, chelnerul ne-a spus o explicația destul de lungă, din care am înțeles doar finalul “nefiltrata este o bere mai grea, care nu este pentru oricine.” Cum noi nu suntem “oricine”, am comandat un metru. După scurt timp, pentru că un metru nu vine niciodată singur, am mai comandat unu. Toate astea au crescut nivelul poftei de distracție, care a dus la decizia de a merge într-un club.

Am ajuns în Moly Malone, care era cam gol, dar se pare că toate mesele erau rezervate. I-am întrebat dacă putem sta la o masă, până vine rezervare, ca vrem să bem doar o bere. Lumea a început să vină, și cheful de dans a început să apară. Pentru că și cheful de dans are nevoie  de un “nitro” ca la NFS, am apăsat pe butonul de SHOT. Se pare că l-am apăsat de prea multe ori în seara aia, pentru că a lăsat urme. La un momentan, cred că cineva ne-a recunoscut că suntem membrii trupei Glasses, că au venit să facă o poză cu noi pentru a-și promova clubul. ( Cu plăcere). Cred că  s-au mai întâmplat lucruri, dar nu mi le amintesc pe toate.

A doua zi, urmele lăsate de shoturi, m-au ținut mai mult în casă. Am reușit să ajung doar până la mall să mănânc ceva. Mai e doar ceva care am remarcat la Timișoara, sunt semnele cu indicații rutiere “Toate direcțiile” și “Alte direcții”. Noroc că am luat taxiul până acasă, în seara precedentă, că altfel mergeam în toate direcțiile, și din când în când în alte direcții.

Ca și concluzie, Timișoara e un oraș fain, din câte am văzut în vizita precedentă, acum am reușit să văd destul de puțin, care merită vizitat.

Cazarea a fost excelentă, fotoliul în care am dormit confortabil,  iar servirea a fost ireproșabilă. Gazda noastră a fost  un ghid excelent, la  un moment dat am încercat să caut foile de pe care citește. Dacă sunteți un grup de 1-2 fete, nu ezitați să vă cazați la apartamentul “La Margic”. O să vedeți răsăritul în fiecare dimineață. ( Dacă vă uitați la pancarta cu numele străzii). Pentru că este puțin sub cazarea de la Brașov,  pot să-i dau doar 5 stele.

 

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s