Vama Veche, ediția 2017, partea II

kh

În partea a doua, o să vorbesc un pic despre cazare, despre locurile unde am mâncat și despre locurile unde ne-am petrecut restul din timp, urmând ca în partea a III-a să intrăm în picanterii.

Cazare

Ne-am cazat la Vila Nicoleta, preț 1050/5 pentru 3 nopți. Am fost întâmpinați de nora doamnei Nicoleta, dar când am văzut-o ne-a fost accesat sertarul cu vorbe de duh, de unde am reușit să luăm următorul dialog( transmis prin viu grai, de Lau, dar un pic adaptat): “O fi vreo mare prin apropiere? De ce? Păi, uite o sirenă.” Sirena noastră, era îmbrăcată într-un maieu, care ne punea la vedere butoanele de la care puteam să dăm mai tare, cântecul vestit al sirenelor. Din păcate, uitându-ne mai jos, ne-am dat seama că minunatul cântec o să fie bruiat de metalul de pe deget.

Dezamăgiți un pic, am fost să ne luăm apartamentul. Am fost mulțumiți de el, oricum aveam nevoie doar de un acoperiș deasupra capului, un loc unde să facem duș, și un loc unde să ne punem la punct cu știrile. Un singur lucru ne-a deranjat, faptul că apa era perversă. Când cineva era la duș, ieșea din cabină, și trezea câteva bucăți de gresie, să le anunțe că cineva face duș.

În rest, grădina arăta foarte bine, era îngrijită, se vedea că oamenii sunt gospodari. Am avut și o terasă, unde să putem să ne tragem sufletul, înainte de a porni din nou pe străzi. Au fost și 2 locuri de grătar, unu nu mergea, dar la cel de-al doilea am reușit să facem un grătar (doamna Nicoleta tăindu-ne lemne), să sărbătorim și noi un eveniment important din viața unui prieten, care s-a decis că e momentul să îngenuncheze și să facă pasul cel mare. (Casă de piatră, familia D.). Transmitem și noi urări cum se face, deși la grătar toastam cu “s-a mai dus unul” sau “Doamna, iartă-l”. ( ne pregăteam pentru momentul când îl ținem la berea aia în plus, sau îl ducem la bere fără biletul de voie la el). Apropo, dacă te prinde fără bilet de voie, cât timp îți ia permisul? ( nu prea mă știu la astea).

Cam atât despre cazare, nota 9.5/10.

Unde am mâncat?

Micul dejun, și chiar și prânzul, l-am luat la “La Frontiera”. Aici mâncarea a fost decentă, nu pot să spun că am fost dat pe spate, dar nu prea am avut de ce să mă plâng. Un pic stomacul, dar a fost în weekend-ul lui prost, și mă cam trimitea să fac mișcare până la cazare și înapoi.

În ultima zi, am mâncat “La Popas”, o ciorbă de văcuță bunicică. Nu pot să o califica ca “wow”.

În rest, am cam mâncat la “Papa la Șoni”. Îmi fusese recomandat locul ăsta de mulți oameni, dar pe noi ne-a dus un concert acolo, și apoi am revenit, de fiecare dată când am putut.

Aici am mâncat în seara concertul, specialitatea casei, berbecuț, care mi s-a părut excelent, în sensul că e nu mă împac cu carnea de oaie, de obicei. Claudia a comandat quesadilla, pentru că e vegetariana, și nu a regretat alegerea făcută. Apoi, domnul Șoni, ne-a adus o porție de scoici, din partea casei, care au fost delicioase, deși am mâncat doar una, pentru că nu voiam să ratez concertul.

Alex, Jonas și Puștiu, au servit, într-una din zile,  Zărgan sau “Peștele spadă sau sabie”, care se pare că era gătit cu aceeași măiestrie, cu care Ana Maria Brânz, mânuia spada.

După ora 12, acolo puteți găsi: ciorbă, gulaș, sau fasole cu cârnați. În funcție de ce se găsește la meniul zilei. Am fost mulțumiți de mâncare, porțiile era mari, nu era nevoie să-ți iei 2 feluri de mâncare. Lucru valabil și la ciorbă.

Recomandăm: Papa la Șoni.

Concertul

Ca să ne pice mâncarea bine, vineri seara, domnul Șoni, a decis că avem nevoie de un pic de “Fără zahăr”.

Au venit băieții, și au dat cu muzica-n noi ca într-o piñata, să sară din noi toată oboseala și toată energia negativă, să facă loc bunei dispoziții. Un show de muzică complet, condimentat cu un mic show de stand-up, prin care Bobi, prefața piesele. Bobo ( “primul macho de Dorohoi, antrenat de Bobi”), reușea să completeze piesele, scoțând sunete, din cele mai neobișnuite instrumente. Clau, era deja topită după el, era să leșine ca o adevărată fană, în brațele lui Bobo, dar mirosul de verighetă, a reușit să o trezească la timp.

Au dat de pământ cu politica, cu televiziunea, cu istoria, până au sărit artificii. Ne-au ridicat în picioare, ne-au pus mâinile la treaba, ne-au încercat corzile vocale, au făcut ce au vrut cu noi.  Ne-au plimbat prin Dorohoi, ne-au spus poveștile de dragoste de acolo, poveștile sociale, ne-au ridicat moralul (“fiecare IT-st are kilobita lui”), totul cu ajutorul unor piese construite cu un umor de calitate, care uneori ducea la crize de râs, până ne-au spus că suntem “liberi.” ( https://www.youtube.com/watch?v=Zr1tlAJOADA )

Nici noi nu ne-am lăsat călcați în picioare, chemându-i de 2 ori la bis și dând în ei cu aplauze, ținându-i pe scenă mai mult decât se așteptau.

Nu ratați concertele Fără Zahăr!

Pe unde ne-am făcut veacul?

Asha Bar – locul de unde ne luam shot-urile

Sașa – locul unde stăteam cu berea în față, și priveam marea. ( Muzică pe gustul meu)

Thot Stuf – la fel ca la Sașa, dar era locul unde cine voia să stea să se bronzeze, putea sta lângă noi, sau pe nisip, seara, locul unde ne activam.

Stuf – locul unde ne dădeam drumul la mișcările de dans

Corsaru – am fost doar o dată, terasa de unde vedeai marea în adevarata ei splendoare.

Sunt multe locuri unde poți să stai liniștit, astea sunt doar cele în care m-am simțit bine, fără să mă plimb prea mult.

Va urma, partea a-III-a, în care o să aflați picanteriile.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s