Satul meu!

22

Cel mai probabil, în septembrie, o să fie ultima dată când o să ajung în satul în care mi-am petrecut mare parte din tinerețe, satul care a fost martorul multor prime dăți.

Până să ajungem la vârsta școlară, venea mamaie și ne “fura”, și ne ducea la țară, să petrecem timp cu ei. Când am crescut, și trebuia să târâm ghiozdanele până la școală ( din păcate, mamaie nu a mai apucat să ne vadă cu ghiozdanele în spinare), abia așteptam să vină vacanța, să ne urcăm în tren, să ajungem la satul nostru. Satul care a fost martorul primelor dăți pentru multe lucruri, pe care o să le enumăr mai departe.

Satul în care am fost adormit prima dată într-o covată, la gura sobei.

Satul în care mi-am dat prima oară că sunt frumos și atrăgător, când eram mai mic de 5 ani, și un grup de viespi nu a mai rezistat tentației să se înfrupte din trupușorul meu sexy.

Satul în care am pornit la prima vânătoare de viespi, pe la 14 ani, când fiind geloase pe privirea mea pătrunzătoare, s-au decis să-mi umfle ochii.

Satul în care am dat primul pumn, și am primit înapoi trei. Atunci mi-am dat seama, că de obicei, dau mai puțin decât primesc.

Satul în care m-am îndrăgostit pentru prima oară ( am înlocuit viespile cu fluturii).

Satul care a fost martorul primului meu sărut.

Satul în care am trăit prima dezamăgire în dragoste.

Satul în care am învățat să înot.

Satul în care am învățat să pescuiesc.

Satul pe care-l băteam la pas în fiecare iarnă, când mergeam la colindat și adunam tot felul de bunătăți.

Satul în care am format primul duet cu sora mea, și am interpretat “Cucu”, din vârful căruței pline cu paie.

Satul în care am lovit pentru prima oară un lemn la țurcă. ( un joc probabil uitat)

Satul în care am învățat că ștergătoarele de picioare pot să fie folosite și  la tije. ( un joc probabil uitat).

Satul în care am comis prima beție cruntă.

Satul în care ne urcam mereu în copaci după dude, și veneam colorați acasă.

Satul în care am pus pentru prima oară mâna pe o sapă.

Satul în care am cules prima oară o vie.

Satul în care e înmormântat, idolul meu, tataie.

Satul pe care cel mai probabil o să-l văd pentru ultima oară, dar nu o să se piardă niciodată din sufletul meu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s