Amintirile mă chinuiesc!

Am început cu un vers, din piesa unei trupe cu care am crescut.

Zilele astea am stat mult timp cu mine, și mi-am dat seama că nu mai reușesc să pun fețe în amintirile mele. A rămas doar povestea din unele amintiri, dar fețele din ea au dispărut. Ca într-o carte cu poze, dar din care au dispărut pozele, și a rămas doar povestea sau ca un film făcut după o carte, dar a rămas doar cartea, pentru că cineva a distrus filmul. S-au pierdut toate filmele pentru amintirile de la 5 ani, 10 ani, 15 ani, chiar și 20 de ani.

Când mai merg la ai mei, și văd poze cu mine de când eram mai tânăr, parcă mă uit la un străin, parcă nu mă mai recunosc, parcă îmi vine să-i întreb pe ai mei dacă mai am un frate.

Până la urmă, rămâne doar povestea, care e evocată mereu la întâlnirile cu prietenii pentru a nu fi uitată.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s