Vama Veche, ediția 2018!

Concediu în Vamă devine tradiție. E locul unde mă simt perfect, unde nu-mi pasă de nimic. Ca de obicei, nu am făcut plajă, nu am intrat în apă, am stat ascuns de soare pe paleți, am salvat câteva beri de la încălzirea globală, și am lăsat muzica din boxe, combinată cu sunetul mării, să-mi gâdile urechile.

Ca în fiecare an, apar și câteva lucruri amuzante.

Primul, l-am citit într-o baie, de pe A2. Deși marea ne chema la ea, chemarea fiziologică a învins. Pe ușa băii se puteau citi 2 numere de telefon, cu 2 mesaje interesante. Primul “caut bărbat activ”, era scris înainte de 10 august, că altfel nu știu de ce nu o mers la București că au fost mulți bărbați activi.

Al doilea mesaj: ” mu1a – 15 lei, futa1 – 30 de lei”. Suna tentant, mai ales că futa1ul PSD costă prea mult. Mu1a am zis să nu mi-o consum, o păstrez pentru PSD.

Ajuns în Vamă, pe plajă, era plin de oameni care vindeau porumb fiert sau copt. Probabil, ceva poeți care au stat de veghe în lanul de porumb, au avut timp să compună și o poezie: “La roșcate și blondine, dăm porumb cu vitamine. Vitamina A și B, să le crească țâțele.” ( Nu mă pricep prea bine, dar poate erau mai inspirați cu C și D). Uitându-mă pe plajă, mi-am dat seama că au vânzări bune, pentru că era plin de vitamine.

Acum să trecem la una din întâmplările plăcute, la noapte în care am prins ceva.

Am decis să stau acasă, la o discuție plăcută cu unul dintre prietenii cu care am fost în Vamă, și să nu ies la distracție. După ce am terminat discuția, am mers spre cameră, să mă bag la somn, dar colegul meu de cameră, a decis să ia cheia, și să încuie ușa, sperând să-l sun de pe telefonul care era de partea greșită a ușii, așteptând liniștit să se încarce.

Am decis să dorm pe un scaun, lângă ușă, dar frigul nu era de acord cu asta. Am tot închis ochii, sperând să ignor frigul, dar n-am reușit. Atunci am văzut-o,  luminată de parcă era un înger, o pisi venită să mă salveze. Am luat-o, ne-am unit trupurile încercând să ne transmitem căldura, ne-am îmbrățișat, ne-am mângâiat, ne-am dezmierdat. Apoi am  văzut și o pătură, sub care am reușit să ne cuibărim, iar bătăile inimilor noastre, erau ca ale oamenilor care știu că e ultima oară când se întâlnesc.

A doua zi am aflat că era motan.

La începutul articolului v-am spus că mi-am păstrat mu1a pentru altcineva, împreună cu alți oameni faini, am organizat un fel de flashmob :). Din păcate, nu pot uploada videoclipuri pe blogul meu, probabil se poate găsi  pe undeva.

Puie Msd!

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s