Copilăria iarna!

N-am fost mereu un om trist, am cunoscut și fericirea. Fericirea pură, pe care numai un copil o poate simți.

Iarna era una dintre cele mai fericite perioade. Atunci când luai sania în brațe și mergeai cu prietenii pe deal să joci o “parcatea”. Când te chinuiai să oprești sania la timp, ca poți intra între alte două sănii parcate sau când te chinuiai să parchezi, să lași un loc cât mai mic ca să-i fie mai greu următorului să parcheze.

Când nu erau oameni pe derdeluș, începeai fotbalul pe zăpadă. Era cel mai plăcut, parcă toată lumea voia să fie portar, să plonjeze în zăpadă. Deși eram toți uzi până la piele, vedeai fericirea în ochii fiecăruia când se arunca în zăpadă. Protecția zăpezii, te făcea neînfricat, și parcă încercai salturi tot mai mari.

Când se termina meciul, construiai cazemata, pentru a începe “bulgăritea”. Deși primeai bulgări în toate părțile corpului, nimeni nu era supărat, toată lumea râdea, era o veselie contagioasă.

Tot atunci ne-am crezut și hocheiști. Când îngheța pârâul, rupeam crengi, făceam două porți și începea distracția. Era momentul când căutai papucii care alunecă cel mai tare, pentru că nu aveam patine, pentru că nu erau bani, dar nu ne interesa. Nu știam nici un nume de jucător de hochei sau regulile, dar noi dădeam cu bețele în pietre, să le trecem prin porțile improvizate. Au fost căzături, julituri, dar nimeni nu simțea durerea. Te ridicai și alunecai mai departe spre scopul jocului. O dată a venit cineva cu un puc adevărat, și am fost nevoiți să căutăm bețe mai groase, pentru că nuielele noastre nu mai erau potrivite.

Toate astea se întâmplau la oraș, unde să te distrezi și la oraș.

La țară era o altă experiență. La țară, mergeai cu toți prietenii la colindat. Nimeni nu se gândea la bani. Toată lumea mergea pentru plăcerea colindatului. Mergeai și primeai dulciuri, prăjituri sau vin fiert. Stăteai la discuții scurte cu gazdele, pentru că aveai de mers mai departe. Veneai acasă fericit, puneai tot ce era ud pe sobă, și te așezai cu picioarele la căldură plăcută a sobei.

În alte zilele auzeai urările făcute din bici, sau primeai oamenii cu buhaiul, cu Irodul.

Pentru mine era cea mai frumoasă perioadă din an.

Acum copilăria s-a topit…

Sărbători fericite!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s