Idolul meu nu e nici Messi, nici Ronaldo, idolul meu e omul cu pălărie.
Omul cu pălărie – tataie – e omul care m-a învățat multe.
De la el am învățat:
- ce e bunătatea
- ce e demnitatea
- ce e modestia
- că nu ai nevoie de munți de bani pentru a fi om
- că trebuie să tragi din greu și să pui suflet în ce faci
- că atunci când te simți călcat în picioare, trebuie să te iei atitudine
- că singurătatea nu e o povară
- că puterea de a trece peste greutăți este deja în mine
- că o viață simplă poate aduce fericirea
- că poți ajuta oamenii fără a aștepta ceva în schimb
- că atunci când lucrurile nu merg bine, nu trebuie să mă plâng și să încerc să le fac să meargă bine
El era omul cu pălărie, omul bun, lucru pe care-l observai din respectul și căldura cu care era întâmpinat de oameni pe uliță.
Am vrut să-mi arăt aprecierea pentru el, și din primul meu salariu, i-am cumpărat o pălărie nouă. Nu am nimerit mărimea cum trebuie, dar el tot o purta. Ăsta era omul cu pălărie.
Când s-a dus, am luat pălăria la mine, și acum mereu mă uit la pălărie ca să-mi aduc aminte unde vreau să ajung. Cândva, vreau să ajung să fiu și eu omul cu pălărie pentru cineva.
.