Ai răbdare! Se rezolvă!

Sunt aici. Se apropie Crăciunul. E agitație mare. Colegii fug să-și ia a 5-a plasă cu dulciuri, jucării și portocale. Oamenii mari par să știe mereu de ce avem nevoie, fără să ne întrebe. Când ne întreabă, ne aud, dar nu ne ascultă, pentru că ei știu mai bine.

Sunt aici, în centrul de plasament, și până se întorc colegii o să am un pic de liniște pentru a sta cu gândurile mele.

De curând, am aflat de expresia ‘ plasă de siguranță’. Speram să fie apropiată de plasament, să fie sinonimă. Speram ca aici să fie plasa mea de siguranță, plasa care să mă arunce spre un viitor mai bun. Momentan simt mai mult antonimia dintre ele.

Mă gândesc la ce am trăit. Îmi trec prin minte câteva experiențe.

Acum câțiva ani, am văzut fericirea în ochii unor fete, care mergeau spre un asistent maternal. Credeau că merg spre un viitor mai bun. Acum câteva zile le-am revăzut. Toată fericirea a fost înlocuită cu tristețe, frică și urme pe gât.

M-am gândit să merg să spun mai departe, la director, pentru că asta credeam că face un director, găsește soluții la probleme.

Ultima oară când am fost la el, a fost acum câteva luni. Atunci un coleg m-a lovit. M-am dus să îi explic directorului, ca să găsească soluții. I-am zis că am văzut în ochii lui furie, nu ură. Deci ceva în interiorul lui generează această furtună de furie, cum e generată și-n mine, dar încă nu a ieșit la suprafață. I-am spus că eu nu pot să-l ajut, dar știu că sunt oameni mai mari, care ar putea să-l ajute, și pe el și pe mine.

Mi-a răspuns: ‘ Ai răbdare! Se rezolvă!’. De la ultimul ‘Ai răbdare!Se rezolvă!’ au trecut câțiva ani, când i-am spus că avem fete care merg să se prostitueze și să se drogheze, și că ar trebui să facă ceva. Ceva să le ajute pe cele care au ajuns așa, și ceva ca alte fete să nu le urmeze exemplul.

Nu s-a întâmplat nimic.

Acum am internet, am căutat pe toate paginile de internet, nu am aflat cât ține ‘ o răbdare’.

Așa am ajuns la concluzia că oamenii ne aud, dar nu ne ascultă, pentru că ei știu mereu mai bine ce vrem.

Vreau liniște! Vreau să fiu văzut de oameni! Vreau să fiu ascultat de oameni! Vreau să am, din nou, încredere în oameni! Vreau să pot vedea un viitor! Vreau ca centrul de plasament să fie sinonim cu plasă de siguranță! Vreau … aș urla ce vreau … aș fi auzit de mulți, dar de câți aș fi ascultat?

A reînceput agitația. Au revenit colegii.

Rămân, aici, să mă uit cum se scurge nisipul din clepsidra cu răbdare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s